Echipa de la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta a studiat 31 de Border Collie, împărțiți în două grupuri: 10 „gifted word learners” (GWL) — câini capabili să învețe rapid numele jucăriilor — și 21 de câini „tipici”, fără această abilitate. Pe parcursul a două săptămâni, fiecare câine a fost observat în mediul său de acasă, jucându-se cu patru jucării furnizate de cercetători. Două dintre jucării au fost etichetate verbal de către stăpâni, care le-au repetat numele în timpul jocului, iar celelalte două au rămas fără nume.

După perioada de joacă, câinii au fost testați într-o cameră cu cele patru jucării cunoscute și două complet noi. Proprietarii au fost rugați să rămână pasivi, pentru a se observa dacă animalele inițiază singure interacțiunea. Într-o a doua etapă, stăpânii le-au cerut câinilor să aducă jucăriile pe nume — probă pe care doar câinii GWL au trecut-o cu succes, demonstrând că au învățat noile cuvinte.

Rezultatele au arătat că ambele grupuri au explorat jucăriile în mod similar și au preferat obiectele noi. Diferența majoră a apărut însă în relația cu oamenii: câinii GWL au fost mult mai predispuși să le ofere jucării stăpânilor pentru a iniția joaca. Potrivit autorilor, acest comportament indică faptul că învățarea cuvintelor este un proces social, asemănător modului în care copiii mici asociază obiectele cu denumirile lor în timpul jocului comun.

Diferența observată, potrivit căreia acei câini cu abilități excepționale de învățare a cuvintelor inițiază mai frecvent interacțiuni sociale cu îngrijitorii lor decât câinii obișnuiți, creează un punct de plecare solid pentru cercetări viitoare. Acestea ar putea analiza mai profund cum se leagă motivația socială, intenția de a comunica și capacitatea de a învăța un vocabular, inclusiv în cazul speciilor care nu folosesc limbajul în sensul uman al termenului.

Sursa: Andrea Sommese et al, Toy exploration in gifted word learner dogs and typical dogs, Animal Cognition (2026). DOI: 10.1007/s10071-026-02047-3