Câinii și rudele lor sălbatice, precum lupii, vulpile și coioții, folosesc foarte mult mirosul pentru a explora lumea din jur. Totuși, motivul exact pentru care se tăvălesc în mirosuri puternice, inclusiv în fecalele altor animale, nu este încă pe deplin înțeles.
Un comportament moștenit de la strămoși?
Una dintre teorii este că tăvălirea în mirosuri puternice ar putea fi un comportament rămas din perioada în care strămoșii câinilor erau prădători sălbatici.
Lupii au fost observați tăvălindu-se în fecalele altor specii și chiar în cadavre de animale. Una dintre explicațiile propuse este că mirosul ar putea funcționa ca o formă de camuflaj olfactiv.
Totuși, cercetările nu susțin complet această idee. Într-un studiu realizat pe lupi în captivitate, animalele au fost mai puțin interesate de mirosurile provenite de la erbivore și au preferat mirosuri neobișnuite, precum parfumul sau uleiul de motor. De asemenea, au fost atrase de fecalele altor prădători.
Un alt studiu, realizat pe vulpi cenușii, a arătat că acestea se frecau de locurile marcate cu urina unor prădători mai mari, precum pumele. Cercetătorul Max Allen consideră că mirosul unui prădător mai mare le-ar putea ajuta să se protejeze de alți prădători, cum sunt coioții.
Poate fi și o formă de comunicare
O altă explicație este că tăvălirea în mirosuri ar putea avea un rol social.
Cercetările conduse de biologul Roberto Cazzolla Gatti sugerează chiar că lupii pot recunoaște mirosurile pe care le lasă în urmă și pot fi conștienți de diferența dintre propriul miros și cel al altor animale. Potrivit acestuia, tăvălirea în mirosuri ar putea avea mai multe funcții, printre care imitarea, interacțiunea socială și identificarea.
Sau pur și simplu le place?
Există și o explicație mult mai simplă: câinilor le-ar putea plăcea pur și simplu stimularea oferită de mirosurile puternice.
Specialistul în comportamentul animalelor Michael Fox a sugerat că animalele ar putea colecta mirosuri pentru plăcere, într-un mod asemănător oamenilor care folosesc parfumuri. Psihologul canin Stanley Coren consideră, de asemenea, că ceea ce pentru noi este un miros respingător ar putea reprezenta pentru câini o formă de stimulare interesantă.
Știm că la câini anumite zone ale creierului asociate recompensei sunt activate atunci când aceștia întâlnesc mirosuri pe care le recunosc.
Iar câinii nu sunt singurele animale care se freacă de mirosuri. Și pisicile manifestă acest comportament, iar cercetările au arătat că și porcii domestici, care au un simț al mirosului bine dezvoltat, preferă să se frece de anumite uleiuri vegetale.
Așadar, de ce se tăvălesc câinii în mizerie și în mirosuri care nouă ni se par îngrozitoare? Cercetătorii au mai multe teorii, de la comunicare și protecție până la simpla plăcere a stimulării olfactive, însă nu există încă un răspuns definitiv.
Pentru câine, însă, acel miros pe care noi abia îl suportăm poate fi pur și simplu foarte interesant.
Sursa: bbc.com
