Aceste concluzii sunt prezentate într-un articol publicat în The Conversation, semnat de un cercetător care pornește de la propria experiență după pierderea cățelușei sale, Bobbi.

Pot animalele să înțeleagă moartea?

Potrivit autorului, cea mai simplă definiție a înțelegerii morții presupune conștientizarea faptului că un individ care a fost viu își pierde definitiv toate funcțiile și că această schimbare este ireversibilă.

Moartea face parte din viața tuturor speciilor, iar multe animale se confruntă cu pierderea unor membri ai grupului social. Din acest motiv, cercetătorii consideră că numeroase specii dezvoltă reacții constante în astfel de situații.

Totuși, animalele nu pot explica prin cuvinte ceea ce simt sau înțeleg, astfel că oamenii pot interpreta aceste comportamente doar prin observație.

Comportamente observate la diferite specii

Numeroase studii au descris reacții asociate morții la animale.

Pisicile de companie au prezentat modificări de comportament după pierderea unui câine sau a unei pisici cu care aveau o relație apropiată. Printre acestea s-au numărat scăderea apetitului, dormitul mai mult și reducerea timpului petrecut în joacă.

La delfini, femelele au fost observate purtând zile întregi puii decedați. În 2018, o femelă de orcă și-a transportat puiul mort timp de 17 zile, comportament care a generat numeroase discuții despre modul în care alte specii experimentează pierderea.

Comportamente asemănătoare au fost observate și la elefanți, primate și păsări, unele dintre acestea fiind descrise de cercetători ca având caracteristici similare ritualurilor funerare.

Chiar și la insecte au fost observate reacții legate de moarte. Bondarii evită florile pe care se află corpul sau mirosul unui bondar mort, iar furnicile roșii îndepărtează indivizii morți din colonie, un comportament cunoscut sub numele de necroforeză, care probabil reduce riscul de răspândire a bolilor.

Reacțiile diferă de la o specie la alta

Autorii subliniază că aceste observații nu demonstrează că toate animalele înțeleg moartea la fel ca oamenii.

În cazul unor specii, precum insectele, reacțiile par să fie răspunsuri funcționale, fără a implica neapărat emoții complexe. În schimb, la specii cu abilități cognitive mai dezvoltate, precum cimpanzeii și alte primate, au fost observate comportamente care amintesc de doliul uman, cum ar fi purtarea puilor decedați sau îngrijirea corpului unui membru al grupului după moarte.

Potrivit autorului, dacă privim moartea doar din perspectiva umană, riscăm să subestimăm capacitatea altor animale de a percepe și de a reacționa la pierdere.

Ce s-a întâmplat după pierderea unei cățele

Autorul articolului povestește că, după ce cățelușa sa, Bobbi, a fost eutanasiată din cauza unui melanom oral diagnosticat cu două luni înainte, a decis să le permită și celorlalți câini din familie să își ia rămas-bun.

Corpul lui Bobbi a fost așezat în grădină, iar ceilalți spanieli au fost lăsați să se apropie. Majoritatea au mirosit-o pentru scurt timp și apoi și-au continuat activitățile obișnuite.

Unul dintre câini, Bertie, nepotul lui Bobbi, a rămas însă lângă ea aproape o jumătate de oră. A mirosit-o, a lins-o și a examinat-o, în timp ce ceilalți câini se plimbau prin grădină.

Autorul spune că, în ciuda pregătirii sale științifice, a avut impresia că Bertie înțelegea că Bobbi murise și consideră că faptul că i-a oferit timp să rămână lângă ea a fost benefic.

Dinamica grupului se poate schimba

După dispariția lui Bobbi, autorul a observat că relațiile dintre câinii rămași s-au modificat. El precizează că schimbările nu au fost nici pozitive, nici negative, ci pur și simplu diferite.

Potrivit acestuia, este posibil ca animalele să fi reacționat la emoțiile proprietarului, însă consideră că este la fel de probabil ca și ele să fi fost conștiente de pierderea companionului lor și să fi gestionat această schimbare fiecare în felul său.

Sursa: phys.org