Cercetătorii de la Universitatea Eötvös Loránd din Ungaria și HUN-REN–ELTE Comparative Ethology Research Group au analizat modul în care câinii de companie fără dresaj, pisicile de companie și copiii cu vârste între 16 și 24 de luni reacționează atunci când o persoană familiară caută un obiect ascuns. Studiul a fost publicat în revista Animal Behaviour.
Scopul cercetării a fost de a observa dacă cele trei specii manifestă spontan comportamente prosociale, adică acțiuni prin care îi ajută pe ceilalți, fără să primească o recompensă directă.
Cum a fost realizat experimentul
Cercetătorii au creat o situație simplă și naturală. Proprietarul căuta un obiect care fusese ascuns la vedere pentru copil, câine sau pisică.
Persoana nu le cerea direct ajutorul animalelor sau copilului. Cercetătorii observau dacă aceștia indicau spontan locul în care se afla obiectul, de exemplu privind alternativ către obiect și către persoana care îl căuta, apropiindu-se de obiect sau aducându-l persoanei.
În cazul copiilor, comportamentul observat a fost similar cu cel descris în cercetări anterioare. Acest lucru a confirmat că metoda și situația experimentală puteau fi folosite pentru măsurarea comportamentelor prosociale, explică Melitta Csepregi, autoarea principală a studiului.
Câinii și copiii au reacționat în mod asemănător
Majoritatea câinilor și copiilor au prezentat tipare de comportament asemănătoare. Aceștia s-au implicat rapid în situație, iar peste 75% dintre ei fie au indicat locul obiectului, fie l-au recuperat.
Comportamentul a fost observat chiar dacă animalele nu fuseseră antrenate pentru această sarcină, nu primeau nicio recompensă, iar obiectul ascuns, un burete pentru vase, nu avea nicio relevanță pentru ele.
Cercetătorii consideră că acest lucru indică o motivație puternică de a ajuta.
Pisicile au preferat să privească
În cazul pisicilor, comportamentul a fost diferit. Deși acestea au fost atente la situație, au ajutat mult mai rar.
Excepția a apărut în situația de control, când obiectul ascuns era ceva ce își doreau personal, precum recompensa lor preferată sau o jucărie.
Aceste rezultate sugerează că simplul fapt că un animal trăiește alături de oameni și formează legături apropiate cu aceștia nu este suficient pentru apariția unui comportament spontan de ajutorare asemănător celui uman. Concluzia îi aparține Mártei Gácsi, autoarea principală a studiului.
Diferențele ar putea avea rădăcini în evoluție
Cercetătorii consideră că explicația poate fi legată de istoria evolutivă diferită a celor două specii.
Câinii au evoluat din strămoși foarte sociali și, timp de mii de ani, au fost influențați de interacțiunea cu oamenii.
Pisicile, în schimb, provin din strămoși solitari și s-au „domesticit singure”, stabilindu-se în apropierea comunităților umane. Spre deosebire de câini, ele nu au fost selectate pentru cooperarea cu oamenii.
Totuși, rezultatele nu înseamnă că pisicile sunt „rele” sau că nu le pasă de oameni. Atunci când nu există un motiv relevant pentru a interveni, pisicile pot prefera să observe în loc să acționeze, ceea ce reflectă gradul lor mai mare de independență și dependența mai redusă de oameni în comparație cu câinii.
Prin compararea unor specii care trăiesc alături de oameni, studiul oferă informații despre modul în care comportamentele prosociale și cooperarea ar fi putut evolua și despre motivele pentru care câinii și pisicile reacționează atât de diferit atunci când oamenii au nevoie de o mână de ajutor.
Sursa: phys.org
