Pentru a testa această abilitate, cercetătorii le-au cerut proprietarilor de câini să comunice cu animalele fără să folosească vreun cuvânt. În schimb, aceștia au repetat silaba fără sens „bü”, modificându-i intonația pentru a transmite patru mesaje: „Da, vino aici!”, „Da, mergi acolo!”, „Nu, nu veni aici!” și „Nu, nu merge acolo!”.

Câinii au reușit să răspundă corect la o parte dintre aceste mesaje, deși nu fuseseră antrenați în prealabil pentru acest exercițiu. Studiul a fost publicat în revista Cognition.

Cum au comunicat proprietarii cu câinii

Experimentul a fost realizat de cercetătorii din cadrul Neuroethology of Communication Lab. Proprietarii s-au ascuns în spatele unui paravan și au fost rugați să își modifice liber vocea, fără să folosească însă cuvinte.

Cercetătorii au vrut să afle dacă oamenii pot transmite astfel de mesaje în mod intenționat, deoarece coduri acustice comune mai multor specii au fost observate până acum mai ales în vocalizările asociate unor stări interne, nu în comunicarea intenționată.

Tonul poate transmite „da” și „nu”

Cercetătorii au analizat vocalizările „bü-bü” la care câinii au răspuns corect și au observat diferențe clare între modul în care oamenii transmiteau „da” și „nu”.

Atunci când comunicau „da”, vocea era mai înaltă și mai lină, cu o tonalitate mai constantă, mai puțin zgomot, apeluri mai scurte și mai frecvente și un volum general mai redus.

Mai mult, modularea vocii putea transmite nu doar diferența dintre „da” și „nu”, ci și dacă mesajul se referea la „aici” sau „acolo”. Potrivit cercetătorilor, aceasta este prima dovadă că vocalizările fără cuvinte pot transmite și informații despre localizare.

Interesant este că diferența acustică dintre „aici” și „acolo” a fost foarte asemănătoare cu cea dintre „da” și „nu”. Cercetătorii consideră că ambele diferențe ar putea avea la bază același cod acustic vechi, folosit inițial pentru a transmite mesaje de tipul „Da, apropie-te de mine” sau „Nu, nu te apropia”.

Un mod de comunicare mai vechi decât limbajul?

Rezultatele sugerează că oamenii și câinii pot folosi anumite caracteristici ale vocii pentru a transmite sensuri simple, chiar și în absența cuvintelor.

Cercetătorii consideră că descoperirea poate oferi indicii despre modul în care oamenii ar fi putut comunica cu animalele înainte de apariția limbajului propriu-zis. Rezultatele sugerează, de asemenea, că oamenii sunt capabili să folosească mai eficient decât se credea anumite coduri acustice vechi ale vocii.

Sursa: phys.org