Studiul a analizat 24 de câini de rase diferite, evaluați comportamental cu ajutorul testului Wesen — un instrument utilizat pentru aprecierea temperamentului canin. Testul presupune observarea reacțiilor câinelui în diverse situații, precum izolarea temporară, interacțiunea cu persoane necunoscute sau expunerea la stimuli noi, fiind evaluate niveluri precum anxietatea, atenția, frica, încrederea, interesul și capacitatea de relaxare.
Deși testul Wesen este frecvent folosit pentru a stabili dacă un câine este potrivit ca animal de companie sau câine de lucru, metoda a fost criticată pentru caracterul său subiectiv, bazat pe aprecierea unui observator uman. Tocmai de aceea, cercetătorii au urmărit să vadă dacă evaluările comportamentale pot fi corelate cu indicatori biologici măsurabili.
Pentru acest lucru, echipa a prelevat probe de salivă de la câini înainte și după testare, analizând nivelurile de cortizol — cunoscut drept „hormonul stresului” — și serotonină, adesea asociată cu starea de bine și controlul emoțional. Studiile anterioare au arătat că un nivel scăzut de cortizol și un nivel crescut de serotonină sunt corelate cu un comportament mai puțin agresiv la câini.
Rezultatele au indicat că animalele care au obținut scoruri mai bune la testul Wesen prezentau niveluri mai scăzute de cortizol atât înainte, cât și după evaluare. În plus, acești câini au avut creșteri mult mai mici ale cortizolului după expunerea la situațiile testate, sugerând o capacitate mai bună de gestionare a stresului.
În cazul serotoninei, 16 dintre câini au avut probe valide. Deși corelația generală nu a fost semnificativă statistic în toate analizele, câinii cu scoruri comportamentale ridicate au prezentat niveluri inițiale de serotonină semnificativ mai mari decât cei cu scoruri scăzute.
Autorii subliniază că studiul este unul exploratoriu, cu un eșantion redus, și nu poate demonstra o relație cauză–efect între hormoni și comportament. Totuși, rezultatele indică faptul că măsurarea hormonilor salivari ar putea deveni o metodă obiectivă de completare a evaluărilor comportamentale.
„Rezultatele noastre arată că nivelurile fiziologice ale hormonilor și neurotransmițătorilor pot servi drept biomarkeri ai temperamentului canin”, notează autorii. Această abordare ar putea fi utilă în selecția câinilor pentru roluri specifice — precum câini de poliție, militari, ghizi sau de terapie — dar și în procesul de adopție, pentru a asigura o potrivire mai bună între câine și viitorul său proprietar.
Studiul deschide astfel calea către o evaluare mai științifică și mai obiectivă a comportamentului canin, combinând observația comportamentală cu date biologice măsurabile.
Sursa: Jung, Y., et al. “Associations between Canine Temperament and Salivary Concentrations of Cortisol and Serotonin.” PLOS ONE 21, no. X (2026): e0337781. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0337781.
