Câinii-ghid îi ajută pe mii de oameni cu deficiențe de vedere să se deplaseze și să își desfășoare activitățile de zi cu zi. Totuși, procesul de pregătire presupune resurse importante, iar nu toți câinii care intră în programele de dresaj ajung să lucreze efectiv ca animale de asistență.
În prezent, doar aproximativ 60% dintre câinii evaluați pentru munca de asistență finalizează cu succes programele de pregătire. Un câine care nu reușește să termine dresajul poate însemna o pierdere de peste 12.000 de dolari, în timp ce costul unui câine care finalizează programul poate ajunge la 50.000 de dolari.
Genetica poate oferi indicii despre comportament
Cercetarea a fost realizată de Breno Fragomeni, profesor asociat de știința animalelor la College of Agriculture, Health and Natural Resources, care a analizat dacă informațiile genetice pot ajuta la identificarea câinilor cu șanse mai mari de a deveni câini-ghid.
Cele mai multe cazuri în care câinii nu finalizează dresajul sunt legate de probleme comportamentale. Cercetătorul a analizat 17 trăsături incluse în lista de evaluare comportamentală a International Working Dog Registry. Printre acestea se numără săritul pe oameni, mușcatul și reacțiile la persoane străine sau la zgomote puternice.
Pentru analiză au fost disponibile informații genealogice care acopereau cel puțin trei generații și secvențe genomice complete pentru 1.100 de Labrador Retriever, cea mai folosită rasă pentru câini-ghid.
Cercetătorul a comparat informațiile genetice cu rezultatele obținute de câini la evaluările comportamentale.
Rezultatele genetice au oferit predicții mai bune
Analiza a arătat că informațiile genomice au fost un indicator mai bun al succesului câinilor pentru cel puțin 11 dintre cele 17 trăsături analizate, comparativ cu evaluările tradiționale.
Acest lucru înseamnă că, în loc să fie necesar să se aștepte ca un animal să aibă pui pentru a observa caracteristicile transmise urmașilor, informațiile genetice ar putea fi folosite direct pentru a estima performanța unui câine.
Informațiile pot fi folosite și pentru stabilirea unor „valori de reproducție”, prin care crescătorii pot estima probabilitatea ca urmașii unui anumit câine să poată fi pregătiți cu succes ca animale de asistență.
Ce ar putea însemna pentru câinii de companie?
Studiul, publicat în Genetics Selection Evolution, a fost realizat pe Labrador Retriever, însă cercetătorul intenționează să extindă analiza și la alte rase folosite ca animale de asistență, inclusiv Ciobănesc German și Golden Retriever.
Fragomeni analizează și modul în care selecția pentru o anumită trăsătură comportamentală, cum ar fi frica de persoane străine, ar putea influența alte caracteristici, precum sensibilitatea la ham.
Cercetarea ar putea avea în viitor aplicații și în cazul animalelor de companie. Cercetătorul este interesat de posibilitatea utilizării informațiilor genetice pentru a estima riscul apariției unor probleme de sănătate specifice anumitor rase.
Sursa: phys.org
