Cistita idiopatica felina (CIF), denumitasi cistita interstitiala, reprezinta cel mai frecvent diagnostic la pisicile cu afectiuni ale tractului urinar inferior. Diagnosticul de CIF se realizeaza prin excludere, adica termenul de CIF se foloseste atunci cand niciun test de diagnostic nu poate confirma prezenta unei anumite afectiuni, precum litiaza urinara. Pisicile ce sufera de CIF incearca frecvent sa urineze, probabil ca si rezultat al disconfortului de la nivelul vezicii urinare, iar adesea acestea prezinta sange in urina. Simptomele afectiunilor tractului urinar inferior la pisicile cu CIF non-obstructiva se amelioreaza adesea spontan dupa cateva saptamani, indiferent daca urmeaza sau nu tratament. De aceea, majoritatea tratamentelor au ca scop prevenirea recidivei ulterioare a simptomelor.

Afectiunile tractului urinar inferior la feline (ATUIF) cuprind un grup de probleme medicale care afecteaza vezica urinara si uretra pisicilor. Acest sindrom poate avea mai multe cauze, insa pisicile afectate manifesta simptome similare si usor de recunoscut. Pisicile cu ATUIF manifestain general dificultate si durere la mictiune, frecventa de urinare crescuta si sange in urina. Pisicile afectate tind sa isi linga zona genitala in mod excesiv, iar uneori pot urina in afara litierei, preferand suprafetele netede si racoroase, precum gresia sau cada.

Infectia cu Bronchiseptica cauzeaza tuse, dificultati respiratorii si productie crescuta de mucus. Tratamentul cu antibiotice este de obicei necesar pentru anihilarea infectiei. Alte nume ale afectiunii includ: Bordetelioza felina, Boala respiratorie, Sindrom respirator superior felin, Tuse de canisa.

Bolile de piele, sau dermatoza, apar relativ frecvent la pisici. Studiile au demonstrat faptul ca intre 6-15 % dintre pacientii felini manifesta cate cel putin o dermatopatie, in timp ce multe pisici prezinta mai multe boli de piele. De exemplu, printre pisicile ce s-au prezentat la sectia de dermatologie din cadrul Spitalului Veterinar Universitar Cornell, un studiu recent a demonstrat faptul ca 22 % dintre acestea prezentau simptome exprimate de doua entitati patologice de ordin dermatologic, iar 6 % sufereau de trei afectiuni distincte ale pielii. 

Carcinomul scuamocelular reprezinta o boala canceroasa care implica de cele mai multe ori pielea. Oamenii cu pielea deschisa a culoare tind sa fie predispusi la acest tip de cancer dupa expunerea excesiva si cronica la lumina solara. In mod similar, pisicile cu blana alba sau deschisa la culoare sunt si ele susceptibile la carcinomul scuamocelular. Carcinomul scuamocelular indus de radiatiile solare se instaleaza de obicei in zonele cele mai putin acoperite de par ale corpului, care sunt expuse cronic la soare. Zona cea mai frecvent afectata la pisici este reprezentata de varful urechilor. 

Boala viermilor cardiaci este o problema medicala cauzata de catre parazitul Dirofilaria Immitis, care poate afecta mai multe mamifere, inclusive caini, pisici si dihori. Este transmisa prin tantari si este prezenta si in Romania, desi nu exista o statistica de cazuri aparute in ultimii ani, inca.  Acesti paraziti sunt reprezentati de niste viermi extrem de lungi, ce masoara pana la 25 cm lungime. Traiesc predominant in arterele pulmonare (vasele mari de sange care ies din ventriculul drept al inimii si care transporta sange catre plamani).

O mare varietate de probleme pot cauza disconfort la acest nivel; unele dintre acestea pot duce si la pierderea auzului.  Veti afla in continuare cum sa va protejati pisica in acest sens.

Negii si papiloamele: Aceste excrescente nu sunt la fel de comune la pisici precum sunt la oameni. Ele tind sa apara pe pielea pisicilor varstnice. Unele sunt pedunculate, in timp ce altele au aspectul unei gume de mestecat care sunt lipite de piele. Tratament: daca devin iritate sau incep sa sangereze, acestea trebuie indepartate. In general, ele nu sunt o amenintare pentru viata pisicii.

Tumorile de suprafata sunt comune la pisici. Este deseori imposibil de determinat daca o tumora de suprafata este benigna sau maligna doar prin aspectul acesteia. Singura cale este de a realiza un diagnostic prin biopsie, o procedura prin care tesuturile sau celulele sunt indepartate de catre medicul veterinar si examinate la microscop de catre un patolog veterinar.