„Aceste echipe au demonstrat că oamenii și câinii lor pot juca un rol real în protejarea agriculturii și a mediului înconjurător împotriva speciilor invazive”, a spus Sally Dickinson, autoarea principală a studiului și absolventă a programului de doctorat din cadrul Colegiului de Agricultură și Științele Vieții de la Virginia Tech.

Un dăunător invaziv, greu de detectat

Lycorma delicatula, originară din Asia, a fost descoperită pentru prima dată în Pennsylvania în 2014. De atunci, s-a răspândit în 18 state, depunând ouă pe copaci, pietre, lemn și chiar pe mașini sau remorci. Detectarea timpurie este esențială pentru prevenirea extinderii, însă găsirea ouălor este dificilă. Acestea seamănă cu urme de noroi sau cu licheni și pot fi ascunse în crăpături ale scoarței sau în locuri greu accesibile.

Urmărește-ne pe rețelele sociale:

Cu un simț al mirosului mult mai dezvoltat decât cel uman, câinii pot fi antrenați să detecteze aceste ouă fără a afecta mediul. Studiile anterioare au demonstrat că animalele special antrenate pot face acest lucru cu mare precizie, însă sunt costisitoare și insuficiente pentru a acoperi problema la scară largă.

Pornind de la această idee, cercetătorii s-au întrebat: „Ce s-ar întâmpla dacă am valorifica entuziasmul miilor de proprietari de câini care practică deja activități de detectare a mirosurilor ca hobby?” Această activitate, cunoscută sub numele de „muncă olfactivă recreativă”, implică găsirea unor mirosuri ascunse pentru distracție, în case, parcuri sau săli de antrenament.

Peste 1.000 de proprietari de câini și-au exprimat interesul pentru a participa la studiu. Mai mult de 40% aveau deja experiență în activități legate de detectarea mirosurilor. În cele din urmă, 182 de echipe din SUA au fost selectate și au primit mostre de ouă devitalizate (care nu mai pot ecloza) pentru antrenament. Instruirea s-a făcut acasă sau în grupuri mici, cu sprijinul unui instructor local.

După câteva luni, câinii au fost testați în două medii: unul controlat (în interior) și unul de teren (în aer liber). În testul de recunoaștere a mirosului din interior, câinii trebuiau să identifice cutia care conținea ouăle dintre mai multe cutii cu alte obiecte. Cei care au trecut această etapă au fost testați și pe teren, unde au trebuit să detecteze mirosul într-un spațiu natural, cu mirosuri concurente.

Rezultatele au arătat că, în mediul controlat, câinii au identificat corect ouăle în 82% din cazuri. Pe teren, rata de succes a fost de 61% – mai bună decât multe căutări realizate de oameni. Dintre câinii care au trecut ambele teste, 92% au reușit să găsească ouăle viabile, cu un antrenament suplimentar minim.

Participanți motivați de pasiune și scop

Bill Wellborn din Roanoke și câinele său tibetan de 7 ani, Pepe, au participat la studiu și s-au antrenat timp de 6 luni, de 2-3 ori pe săptămână, câte 15-30 de minute. 

„Orice activitate care stimulează câinele este benefică pentru el”, a spus Wellborn. „Pepe se distrează. Și e o modalitate prin care putem folosi abilitățile câinilor pentru a ajuta comunitatea.”

Katie Thomas din Radford și pitbul-ul său, Finch, au dorit și ei să contribuie, după 7 ani de activitate olfactivă recreativă. 

„Faptul că putem folosi aceste activități pentru știința cetățenească adaugă o nouă dimensiune”, a spus Thomas.

Câinii – un ajutor pentru agricultură

„Există mii de oameni care fac detectare olfactivă cu câinii lor, doar de plăcere. Studiul lui Sally arată că această activitate poate avea un impact real în combaterea unui dăunător invaziv”, a declarat Erica Feuerbacher, coautoare a studiului și profesoară la Virginia Tech.

Aceasta ar putea fi doar prima etapă. Un alt studiu, realizat în colaborare cu cercetători de la Texas Tech University, a arătat că aceiași câini antrenați pot detecta și făinarea viței-de-vie, o boală fungică gravă, cu o precizie de peste 90%.

Pentru Sally Dickinson, fost pompier și specialist în câini de căutare și salvare, acest proiect are și o dimensiune personală.

 „Această cercetare nu este doar despre detectare. Este despre a oferi oamenilor și câinilor lor ocazia de a lucra împreună pentru a proteja locurile și comunitățile care le sunt dragi.”

Proiectul a fost sprijinit de Institutul Național de Alimentație și Agricultură al Departamentului Agriculturii din SUA, prin programul Agriculture and Food Research Initiative – Tactical Sciences for Agricultural Biosecurity. Echipa de cercetare a fost formată din Sally Dickinson, Erica Feuerbacher și Mizuho Nita (Virginia Tech), Edgar Aviles-Rosa și Nathan Hall (Texas Tech University).

Sursa: sciencedaily.com