Cercetarea, realizată pe un eșantion de 730 de câini, a analizat o gamă largă de factori legați atât de animal, cât și de îngrijitorul său, cu scopul de a identifica principalii predictori ai problemelor de separare (lătrat excesiv, distrugeri, vocalize, eliminări neadecvate sau semne intense de anxietate atunci când câinele rămâne singur).
Ce au analizat cercetătorii
Studiul a inclus date obținute prin chestionare online, care au evaluat:
- caracteristicile câinilor (vârsta, sexul, durata relației cu stăpânul),
- date socio-demografice ale proprietarilor,
- aspecte intrapersonale (stres, anxietate, stil de atașament),
- relația emoțională dintre câine și stăpân,
- stilul de îngrijire și management (co-sleeping, timp petrecut împreună, metode de disciplinare).
Factorii de risc identificați
Rezultatele arată că stresul proprietarului, nivelul ridicat de apropiere emoțională față de câine, atitudinile favorabile față de metodele de dresaj aversive și dormitul câinelui în dormitorul stăpânului sunt asociate cu un risc crescut de apariție a problemelor de separare. Acești factori legați de îngrijitor au explicat aproximativ 8,7% din variația comportamentelor de separare.
Atunci când cercetătorii au inclus în analiză și comportamentele de frică și anxietate ale câinelui, puterea explicativă a modelului a crescut semnificativ. În forma finală, modelul statistic a explicat 15% din variația problemelor de separare, frica și anxietatea fiind cel mai puternic predictor.
O concluzie care schimbă perspectiva
Un aspect important al studiului este faptul că rezultatele contrazic ideea larg răspândită conform căreia problemele de separare apar mai ales din cauza unei relații distante sau evitante între câine și stăpân. Din contră, cercetătorii sugerează că o apropiere emoțională excesivă din partea proprietarului, combinată cu stres și anxietate, poate contribui la dezvoltarea acestor comportamente.
Ce înseamnă acest lucru pentru proprietari
Autorii subliniază că problemele de separare nu trebuie privite exclusiv ca „o problemă a câinelui”. Ele sunt rezultatul unei interacțiuni complexe între starea emoțională a animalului și modul în care este gestionată relația cu stăpânul. Gestionarea stresului proprietarului, adoptarea unor metode de educație non-aversive și încurajarea autonomiei câinelui pot fi pași importanți în prevenție și intervenție.
Cercetătorii recomandă ca studiile viitoare să includă și alți factori, precum rutina zilnică imprevizibilă sau experiențele anterioare de cazare în pensiuni, pentru a înțelege mai bine acest tip de tulburare comportamentală.
Mesaj-cheie pentru proprietari: anxietatea de separare nu este doar despre cât de mult „iubește” câinele stăpânul, ci și despre cum este construită și gestionată relația dintre ei, zi de zi.
Sursa: Batista, Maria Toscano, Catarina Lavrador, and Gonçalo da Graça-Pereira. 2026. “Separation-related problems in dogs: Influence of caregiver characteristics and fear/anxiety.” Journal of Veterinary Behavior 84: 19–25. https://doi.org/10.1016/j.jveb.2025.12.013.
