Bolile parazitare pot afecta animalele de companie în moduri diferite, având un impact negativ asupra sănătății și bunăstării lor. Prevenirea și tratamentul adecvat al acestor boli sunt esențiale pentru a menține animalele sănătoase și fericite. În acest articol, vom explora paraziții externi și interni, metodele de prevenire și tratament și impactul bolilor parazitare asupra sănătății animalelor de companie.

Câinii cu febra familială Shar-Pei (FSF) se află într-o stare constantă de inflamație. Febra recurentă și durerea, însoțite de umflarea articulației jaretului (gleznă), apar ca evenimente aleatorii. În unele cazuri, botul poate deveni, de asemenea, mărit. Febra variază între 39,4 - 41,7C și durează între 12 și 36 de ore fără tratament. Trebuie menționat că patrupedul tău va necesita tratament de urgență dacă febra ajunge la 41 C sau mai mare. Nu întârzia să contactezi un medic veterinar dacă Shar-Pei-ul tău are o febră care crește rapid. Amiloidoza este o preocupare certă și trebuie diagnosticată în stadiile incipiente, din cauza riscului de insuficiență renală.

Giardioza este o infecție parazitară comună care poate provoca diaree la câini. Este cauzată de un parazit intestinal numit Giardia, care poate fi găsit în solul, alimentele și apa contaminate cu fecale.  Este posibil ca unii câini infectați cu Giardia să nu prezinte niciun semn de infecție, dar câinii mai tineri sau câinii cu un sistem imunitar slăbit sunt mai susceptibili de a prezenta simptome. Este foarte ușor pentru câini să se reinfecteze cu Giardia, așa că un tratament de succes se bazează pe medicamente antiparazitare eficiente, pe curățenie și pe gestionarea mediului înconjurător - atât în interior, cât și în exterior. 

Deși există mai multe tulpini de Brucella care vă pot infecta câinele, cea mai frecventă este Brucella Canis. Această bacterie este transmisă de obicei în timpul reproducerii și provine de obicei de la o femelă infectată. Există câteva simptome specifice brucelozei pe care trebuie să le căutați, totuși, multe dintre ele sunt mai generalizate și pot să nu se prezinte ca o problemă mai mare. În România, bruceloza la câini este încadrată ca boală incurabilă, iar prevederile legale impun eutanasierea animalului de companie de îndată. 

Atrofia progresivă a retinei (APR) lezează retina, afectând celulele bastonaș, care sunt programate ereditar să moară în această boală. Afectează ambii ochi și începe cu pierderea vederii nocturne și trece la degenerarea vederii diurne până la orbirea totală. Progresia acestei boli este treptată și este posibil să nu fiți nici măcar conștient de faptul că patrupedul dumneavoastră își pierde vederea. Din cauza deteriorării treptate, câinele dumneavoastră se va adapta la această afecțiune, folosind alte simțuri pentru a-i permite să se deplaseze. Ochii vor deveni opaci și, în cele din urmă, se vor forma cataracte în centrul ochiului.

Depigmentarea nazală, numită și nasul Dudley, este un sindrom de cauză necunoscută, care poate fi o formă de vitiligo. Un nas care este negru la naștere se estompează treptat spre un maro ciocolatiu sau, în cazul unei depigmentări complete, spre un rozaliu- alb. Unii câini experimentează o remisiune în care nasul  devine spontan mai închis la culoare. 

Dacă luxația patelară a câinelui dumneavoastră este congenitală (prezentă la naștere), afecțiunea poate să nu fie observată până la vârsta de aproximativ șase săptămâni, deoarece poate fi confundată cu stângăcia sau cu învățarea lentă. Luxația de dezvoltare este de obicei considerată a fi din cauza conformației ereditare a ligamentelor sau a scheletului și va fi evidentă pe măsură ce cățelul dumneavoastră îmbătrânește. Orice fel de leziune a piciorului, cum ar fi o fractură sau o entorsă, poate provoca luxația patelară imediată, care este evidentă imediat.

Cherry eye apare atunci cand glanda lacrimala din a treia pleoapa incepe sa iasa in afara si devine o masa rosiatica. Desi poate parea mai degraba o afectiune cosmetica decat una medicala, glanda lacrimala (lacrimala) prolapsata poate deveni dureroasa, iritata si inflamata. Predispozitia la aceasta afectiune poate fi observata la rasele Boxer, Cocker Spaniel, Lhasa Apso, Beagle, Bulldog, Shih-Tzu, Boston Terrier, Saint Bernard si Poodle.