Dermatita atopica canina

Ce este dermatita atopica?

Dermatita atopica (atopie) este o predispozitie mostenita de a dezvolta simptome alergice dupa expunerea repetata la o substanta, de altfel inofensiva (un "alergen"), cum ar fi praful, praf de acarieni, anumite plante, sau polen. Cei mai multi caini incep sa dea semne de alergie la varsta de 1 si 3 ani. Unii caini pot prezenta simptome clinice mai repede, uneori de la varsta de 6 luni. Este neobisnuit a vedea simptome clinice dupa 7 ani. Deoarece boala este de natura ereditara, aceasta apare la mai multe rase, inclusiv Golden Retriever, Labrador Retriever, cele mai multi caini Terrieri, Setteri irlandez si englez, Lhasa Apso, Dalmatieni, Bulldogi, Beagle, Schnauzeri mici, Pug, Boxeri, Cockeri spanioli,  Shar pei, rase care sunt frecvent atopice.

Care sunt simptomele dermatitei atopice?

Animale atopice se freaca de obiecte destul de mult, se ling timp indelungat, se “mesteca”, musca sau se zgarie pe picioarele, bot, urechi, axile, sau abdomen, provocand pierderea parului, inrosirea si ingrosarea pielii. In unele cazuri, mai multe substante incriminate se pot "adauga" pentru a provoca pacientul sa scarpine excesiv. La unii indivizi, o singura substanta in cantitati infime este suficienta pentru a provoca o senzatia puternica de mancarime. Aceste substante includ nu numai alergeni (ca de exemplu polenul), unii alergeni din alimente sau paraziti (de exemplu, puricii). Pruritul (mancarimea excesiva) pot fi complicate de infectii bacteriene sau de ciuperci ale pielii. Uneori, eliminand unele probleme, dar nu toate, pruritul animalului de companie poate sa dispara. Prin urmare, este important sa se identifice si sa se trateze toate probleme care apar nu doar eliminarea substantelor aparent alergice care sunt posibile a fi incriminate in aparitia simptomelor.

Cum se face diagnosticul?

Diagnosticul de dermatita atopica este bazat pe semne clinice (zone de mancarime) si de multe ori, aparitia problemelor la nivelul pielii sezonier. Cu toate acestea, unii caini nu vor avea nici o manifestare sezoniera ci doar o mancarime intensa indiferent de sezon. In plus, multi caini cu alergii sezoniere pot incepe sa se scarpine in timpul sezonului si apoi boala sa fie manifestata pe tot parcursul anului. 

Ce tratament este disponibil?

Tratamentul poate include evitarea substantei care a provocat alergia, terapie pentru a controla mancarimea (terapie simptomatica), sau terapie specifica (desensibilizare) in incercarea de a desensibiliza animalul la substantele specifice la care el / ea se dovedeste a fi alergic. Terapia specifica se va baza pe rezultatele unui test cutanat sau de sange pentru a detecta reactia la substanta alergica specifica. Evitarea completa a substantei alergice ar putea sa nu fie practica, dar scaderea expunerii poate fi fezabila. In cazul in care animalul este alergic la polen, eliminarea expunerii in aer liber, in special la asfintit si zori, poate fi de ajutor. Animalul dvs. de companie nu ar trebui sa fie plimbat prin campuri cu iarba mare sau buruieni si nu ar trebui sa fie lasat afara atunci cand gazonul este taiat. In cazul in care animalul are o alergie la fungi sau mucegaiuri, aceasta nu ar trebui sa fie lasati in incaperi cu niveluri ridicate de umiditate (baie sau in camera cu rufe la uscat) sau sa fie lasat in zonele cu mult praf. Controlul prafului din casa sau a acarienilor poate fi o indeletnicire majora, care consta din indepartarea mochetelor, covoare, saltelelor, spalarea cu regularitate a intregii lenjerii de pat, dotarea cu aspiratoare de inalta eficienta, evitarea jucariilor moi din plus sau material textil, spalarea frecventa cu mopul umed in zonele cele mai frecventate de animalele de companie. Antihistaminice si acizii grasi sunt doua tipuri generale de substante care atunci cand sunt administrate in asociere pot reduce senzatia de mancarime cu aproximativ 10% pana la 20% la animalele de companie atopice. La unele animalele de companie pot fi administrate antihistaminice si acizi grasi toata viata fara probleme pe termen lung. Singurul efect secundar vazut de obicei la administrarea de antihistaminice este somnolenta. Mai multe tipuri de antihistaminice trebuie incercate pentru a gasi unul care functioneaza cel mai bine. Aceste doua terapii combinate ar trebui sa fie administrate pentru cateva luni inainte de luarea unei decizii in ceea ce priveste eficacitatea lor.

Utilizarea altor medicamente nesteroidiene in afara de antihistaminice si acizi grasi pentru a controla pruritul animalelor de companie poate fi justificata. Unele dintre medicamente care au fost eficiente in controlul mancarimii sunt ciclosporina, misoprostol si pentoxifilina. Steroizii (prednisonul, cortizonul) pot fi de asemenea folositi pentru a atenua mancarimea. Cu toate acestea, aceste medicamente au efecte secundare potentiale si sunt rezervate pentru cazul in care alta terapie nu este posibila, terapia clasica este ineficienta sau pentru a controla o mancarime severa pentru o perioada scurta de timp. Produsele aplicate local pe piele (sampoane, creme, geluri, lotiuni, spray-uri), cu proprietati anti-mancarime pot fi utilizate cu un beneficiu substantial. Aceste produse, de obicei trebuie sa fie aplicate zi de zi (spray-uri, geluri, lotiuni), sau de cateva ori pe saptamana (sampoane). Este foarte important ca animalele de companie sa fie clatite foarte bine in apa rece pentru ca apa calda / fierbinte creste senzatia de mancarime.

Vaccinurile de desensibilizare pot fi utilizate pentru animalele de companie, pe baza rezultatelor unui test de piele sau test de sange. Dupa o prima serie de injectii, sunt necesare boostere periodice (la fiecare cateva saptamani) pentru tot restul vietii animalelor de companie ". La 60% pana la 80% din animale se  amelioreaza substantial afectiunea utilizand aceste tratamente. Cu toate acestea, desensibilizarea are nevoie de timp. Ameliorarea nu poate fi vazut mai devreme de 3 - 6 luni sau mai mult. Daca rezultatele nu sunt vazute pana la 9 - 12 luni, atunci este necesara o reevaluare a tratamentului utilizat .

Alergiile sunt o problema pe tot parcursul vietii si au tendinta de a nu disparea de la sine. Cele mai mari sanse de succes in tratament sunt atunci cand puteti depune timp si efort in aplicarea terapiei simptomatice la animalele de companie sau utilizarea terapiei simptomatice in timp ce animalul de companie este in curs de desensibilizare. Numai prin incercare si eroare poate fi formulata o terapie optima. Timpul si rabdarea sunt cheia!