Logo
Imprimă această pagină

De ce Labrador retrieverii sunt mai interesati de mancare decat alte rase

Proprietarii de caini spun medicilor veterinari ca Labradorii sunt intotdeauna interesati de mancare si noile studii arata ca ar putea exista un adevar biologic in aceasta afirmatie. Un studiu realizat in luna mai a acestui an pentru metabolismul celular face legatura cu alterarea genelor specific descrisa la labradori si raportata la retriever-ii de apartament cu privire la coportamentul de motivare ridicata pentru mancare, descriind prima gena asociata cu obezitatea canina. De asemenea, variatia apare mai frecvent la labradorii alesi pentru asistenta si ar putea explica de ce aceste animale par sa fie mai antrenabili cu recompense alimentare.

Labradorii sunt mai interesati de mancare si tind sa fie mai obezi decat animalele din alte rase, indiferent de proprietar.”De fiecare data este ceva mai comun la o rasa decat la alta, ceea ce ne face sa credem ca genetica este implicata”, spune Eleanor Raffan, un medic veterinar chirurg si genetician la Universitatea Cambridge, care inainte de a studia cainii, a studiat obezitatea umana.

Incepand cu un esantion initial de 15 labradori obezi si 18 slabi, Raffan si colegii ei au selectat trei gene legate de obezitate pentru examinare, toate fiind cunoscute in afectarea greutatii la oameni. Aceasta prima analiza a descoperit o variatia a unei gene numite POMC. La cei mai multi caini obezi, o sectiune de ADN a fost amestecata la sfarsitul genei. Deletia este suspecta pentru impiedicarea abilitatii cainelui de a produce neuropeptide β-MSH si β-Endorfina, care sunt de obicei implicate in oprirea senzatiei de foame dupa o masa.

La oameni, variantele comune ale POMC au fost asociate cu diferite greutati corporale. „Exista chiar unele cazuri rare de persoane obeze care nu dispun de o parte similara a genei POMC, care lipseste la caini”, spune Stephen O’Rahilly, director adjunct la Wellcome Trust – Medical Research Council Institute of Metabolic Science si autor senior la acest studiu.

La un esantion mai mare de 310 labradori retrieveri, Raffan si colegii ei au descoperit o serie de comportamente canine asociate cu deletia POMC. Nu toti labradorii cu variatie ADN au fost obezi (unii au fost obezi si fara a avea mutatia), dar in general deletia a fost asociata cu greutatea crescuta si, conform studiului, cainii afectati au fost mai motivati de mancare prin a le cere proprietarilor mai multa mancare frecvent, prin atentia sporita in timpul meselor si prin adunarea resturilor mai des. In medie, deletia POMC a fost asociata cu o crestere in greutate de 2 kg.

„Am gasit ceva la circa un sfert din labradorii de companie care se potrivesc direct cu un motiv biologic pentru comportamentul obsesiv pentru mancare raportat de proprietari”, spune Raffan. ”Sunt multi caini motivati de mancare in esantion care nu au mutatia, dar totusi inca exista un efect frapant.” Cercetatorii au gasit ca deletia POMC apare la aproximativ 23% din labradorii retriever, rezultat bazat pe un esantion de 411 caini din UK si US. Din alte 38 de rase, deletia a aparut la retrieverii cu blana scurta, raportat la Labrador retrieverii cu greutate si comportament care au fost asemanator afectati.

De notat este faptul ca deletia POMC a fost mult mai comuna la 81 de caini labrador retrieveri de asistenta inclusi in studiu, cu o incidenta de 76% la acesti caini. ”Initial nu am avut niciun motiv sa credem ca acesti caini de asistenta ar fi un grup diferit”, spune Raffan. ”A fost surprinzator. Este posibil ca acesti caini sa fie mai motivati de hrana si, prin urmare, mult mai probabil sa fie selectati pentru programul de crestere a cainilor de asistenta, prin care se cunoaste ca acestia sunt antrenati prin folosirea recompenselor.”.

Dar rezultatele ar putea fi doar un concept oferit de date, avertizeaza Raffan. „Noi inca nu ne-am uitat la cainii mici pentru a ne intreba daca acestia sunt mult mai probabili pentru a se califica in a fi un caine de asistenta, daca acestia ar avea mutatia”, spune ea.

Studiul adauga progresiv cunostinte cu privire la motivele biologice care conduc la cresterea in greutate. „Comportamentul cainilor care au aceasta mutatie este diferit”, spune Raffan. „Puteti tine un caine care are aceasta mutatie suplu, dar trebuie sa fiti mult mai rapizi in gandire – trebuie sa fiti mult mai rigurosi cu controlul portiilor si trebuie sa fiti mult mai rezistenti la cainii care cersesc. Daca mentineti suplu un Labrador care este motivat de hrana, ar trebui sa va apreciati pentru ca este mult mai greu pentru dumneavoastra decat pentru cineva care are un caine mai putin motivat de hrana.”.

Avansand, Raffan si colegii ei au investigat de asemenea si potentialele implicatii terapeutice la oamenii cu obezitate. Impactul mutatiei POMC a fost greu de cercetat pana acum datorita faptului ca la soareci si sobolani, animale care sunt de obicei utilizate pentru a studia obezitatea, gena este destul de diferita fata de cea a oamenilor. „Cercetarile avansate la acesti Labradori obezi ar putea sa ajute nu numai bunastarea animalelor de companie, ci ele de asemenea detin lectii importante pentru sanatatea umana”, spune O’Rahilly.

 

Ultima modificareMarți, 07 Mai 2019 21:41
  • Ustensile necesare: Nespecificat
  • Activitate necesita specializare?: Nespecificat
  • Recomandarea noastra: Saloane de ingrijire
logo euroveterinarian
2009 - 2018 © Revista Veterinarul FERMA & Asociatia Euroveterinarian
Toate drepturile rezervate. Copierea, distribuirea, transmiterea si folosirea neautorizata a materialelor de pe acest website sunt strict interzise fara acordul scris al Asociatiei Euroveterinarian. Responsabilitatea privind continutul materialelor revine autorilor. Toate materialele de pe acest website sunt protejate de Legea privind drepturile de autor.