Peritonita infectioasa felina 

PIF apare cel mai des in gospodariile in care exista mai multe pisici si in adaposturile pentru animale, iar de obicei afecteaza felinele cu un sistem imunitar slabit. Proprietarii de pisici si cei ai adaposturilor pentru animale ar trebui sa recunoasca boala pentru a minimaliza riscul de transmitere a acesteia intre animale.  Peritonita infectioasa felina (PIF) este o boala virala cauzata de coronavirusul felin (FCoV). Nu toate tulpinile de FCoV cauzeaza boala; cele care nu o declanseaza, sunt numite coronavirusuri enterice feline.

Simptomele peritonitei infectioase feline 

Pisica bolnava de PIF nu manifesta simptome la inceput. Dupa un timp, aceasta incepe sa manifeste simptome usoare, precum scurgeri nazale, stranut si scurgeri lacrimale, care pot mima o raceala. Alte pisici manifesta simptome intestinale, precum diareea. Doar o mica parte dintre pisici ajung sa dezvolte forma clasica a PIF, care se poate manifesta dupa luni sau ani de la expunerea initiala la infectie. Deoarece pisicile sunt capabile sa mascheze atat de bine o boala, instalarea lenta a procesului morbid poate parea brusca, iar simptomele se pot agrava din ce in ce mai mult, pe masura ce trece timpul: scadere in greutate, febra, aspect neingrijit al blanii, pierderea apetitului, letargie.

Tipuri ale bolii

Doua tipuri de peritonita infectioasa felina afecteaza pisicile, fiecare tip manifestandu-se prin simptome caracteristice: Forma efuziva sau secretorie (umeda): abdomen marit in volum datorita acumularii de fluide, acumulare de fluid in cavitatea toracica (mai rar), letargie, dificultati respiratorii, agravare rapida a simptomelor. Forma non-efuziva (uscata): febra persistenta, scadere in greutate, anemie, letargie. Deoarece fiecare pisica afectata de PIF manifesta simptome diferite, pentru veterinar poate fi dificil sa stabileasca diagnosticul corect.

Cauzele peritonitei infectioase feline

FCoV determina anumite pisici sa dezvolte PIF. Infectiile cu FCoV sunt mult mai frecvente decat PIF propriu-zisa. Abia atunci cand particulele virale se multiplica in organismul expus al pisicii, acestea devin capabile sa declanseze un episod de peritonita infectioasa felina. Semnele clinice ale PIF pot afecta diverse zone ale corpului animalului: ochii, abdomenul, cavitatea toracica, inflamatia tesutului cerebral, inflamatia rinichilor, inflamatie la nivelul ochilor, inflamatie a ficatului.

Diagnosticul peritonitei infectioase feline

Deoarece PIF se aseamana foarte mult cu alte boli, veterinarii nu au la dispozitie un singur test precis care sa confirme fara dubii aceasta boala. In schimb, exista trei teste de sange care pot confirma veterinarului faptul ca FCoV exista in corpul animalului si determina formarea anticorpilor. Chiar si avand aceste informatii, veterinarul nu poate sti cu ce tulpina de FCoV a fost infectata pisica. Daca veterinarul suspicioneaza faptul ca pisica a fost expusa la FCoV, acesta ar putea sa-i efectueze testul imunoperoxidazei. Testul reactiei de polimerizare in lant ajuta la evidentierea materialului genetic propriu virusului, prezent in fluidele corporale si in tesuturi.  Singurul mod de a stabili un diagnostic exact al PIF este prin biopsie din tesuturi corporale. Daca pisica a suferit de PIF si apoi a murit, veterinarul ii poate examina organele in timpul autopsiei.  Acest lucru inseamna ca medicii veterinari trebuie sa se bazeze pe istoricul animalului, pe simptomele sale si pe rezultatul testelor de laborator efectuate din lichidul abdominal prelevat in timpul vizitei medicale. Acesta este un „diagnostic prezumtiv”, atunci cand medicii veterinari spun proprietarului ca „arata ca o infectie PIF”. Alte analize de sange pe care le mai poate cere medicul veterinar includ nivelul proteinelor plasmatice, care poate lua forma hiperglobulinemiei si hiperfibrinogenemiei. Titrul anticorpilor impotriva virusului Corona si descoperirile histopatologice pot ajuta, de asemenea, medicul sa emita un diagnostic prezumtiv. Este posibil sa se efectueze si radiografii pentru a se analiza fluidele acumulate in cavitatea toracica si in abdomen.

Tratamentul peritonitei infectioase feline

In acest moment, nu a fost gasit sau conceput niciun leac sau tratament eficient impotriva PIF. In schimb, veterinarii iau ca obiectiv remisia temporara a simptomelor la acele pisici ale caror simptome sunt inca usoare. In cele din urma, PIF este fatala.  Terapia consta in tratament de sustinere si de ameliorare a confortului animalului, precum si in regim alimentar. Echipa de medici veterinari va incerca sa incetineasca raspunsul inflamator dezvoltat de pisica ca raspuns la actiunea virusului. Tratamentul include corticosteroizi, antibiotice si medicatie citotoxica. Pisica va fi probabil supusa unui tratament perfuzabil pentru drenarea lichidelor acumulate in cavitatea toracica si in abdomen. Aceasta va beneficia probabil si de transfuzii de sange. In acest moment, cercetatorii testeaza anumite medicamente imunosupresoare care ar putea incetini evolutia PIF. Cercetarile respective tintesc descoperirea unor medicamente antivirale eficiente care fie sa incetineasca replicarea virusului, fie sa impiedice complet replicarea acestuia. Un anumit studiu se concentreaza pe combinatia dintre doua substante, una imunosupresoare si una antivirala, care sa fie administrate in acelasi timp. Dupa stabilirea unui diagnostic cert, proprietarii trebuie sa limiteze factorii generatori de stres de acasa. Acestia trebuie sa ofere animalului dieta cea mai gustoasa si mai bogata in proteine (doar carne) si sa monitorizeze greutatea corporala, nivelul de activitate si apetitul pisicii. Proprietarii de pisici trebuie sa evite sa ofere animalului tratamente homeopate sau alte medicamente a caror eficacitate si siguranta clinica nu a fost testata. 

Vindecarea de peritonita infectioasa felina

Deoarece PIF este o boala fatala, proprietarii de pisici trebuie sa se straduiasca sa asigure pisicii un confort sporit. Pisicile cu forma „uscata” a bolii ar putea trai mai mult timp decat cele cu forma „umeda”. Cea mai buna strategie pe care o puteti aplica intr-o casa cu mai multe pisici, in canise sau in adaposturi pentru animale, este aceea de a preveni gradul de expunere a pisoilor sanatosi si a pisicilor adulte la pisici si pisoi pozitivi pentru infectia cu FCoV. Dupa ce pisica termina de mancat, spalati-i bine toate bolurile pentru hrana. Alocati o litiera pentru uzul exclusiv al pisicii infectate cu FCoV. Permiteti pisicilor sanatoase sa imparta restul litierelor din casa si mentineti-le curate pe toate. Curatati bine litierele dupa fiecare schimbare a nisipului din acestea. Proprietarii de pisici pot folosi adesea dezinfectanti domestici, inalbitor si saruri cuaternare de amoniu, pentru curatarea si dezinfectarea zilnica a tuturor zonelor in care se joaca si dorm pisicile. In cele din urma, nu permiteti pisicilor din casa sa colinde libere in afara casei, unde pot intra in contact cu pisici infectate cu FCoV.